[R] Primim feedback neașteptat de când cu pagina asta. Mă așteptam să amuzăm, nu să dăm speranță. Să fim motiv de zambete, nu de inspirație.
Tuturor femeilor care cred sau au crezut sau vor crede la un moment dat că viața lor s-a sfârșit într-un moment mai puțin plăcut, le spun atât: aveam 20 de ani când l-am născut pe Marc. Pe când avea 1 an si jumătate, l-am luat in brațe și am plecat. În viață. Fără familia mea aproape, fără bani, fără job, fără locuință. Am crescut împreună, cu bune și cu rele. Am divorțat. Câțiva ani mai târziu m-am recăsătorit. A venit Mara. Apoi un anevrism cerebral, o operație pe creier și încă un divorț. Am 34 de ani, doi copii, unul de 14, unul de 4 ani, un stent si niște coilsuri prin mansardă. Familia mea este departe, peste mări si țări. La propriu. Am plâns, am râs, am sperat, am înjurat și uneori, m-am întrebat ce plm fac cu viața mea. Dar nicio clipă nu am renunțat să îmi croiesc singură soarta, așa cum am considerat eu mai bine. Și de cele mai multe ori, doar eu consideram ca e bine așa. ?
Da, acum știu că există și oameni cu care te potrivești perfect, care îți oferă încredere (în tine, în voi, în tot), lacrimi (de râs), suport, respect și dragoste, care se poartă cu copiii tăi exact așa cum te gândeai că ți-ar plăcea să o facă cineva și înca în plus. Ce am învățat în ultimii 17 ani? Că se întâmplă ceea ce trebuie să se întâmple! Că dacă am pierdut ceva, este doar pentru că acel “ceva” nu era bun pentru mine sau pur si simplu, nu îmi era destinat. Că viața este prea scurta și frumoasă pentru a mă împiedica în nefericire. Că trebuie să mă iubesc pe mine însămi pentru a îmi oferi (eu mie) tot ce merit. Și da, merit! Căci ai mei copii simt și știu mai multe decât am crezut eu. Dacă viața îți oferă o lecție, este pentru că aveai nevoie de ea. Din păcate, cele mai bune lecții sunt și cele mai grele.
Copiii mei, ai tăi, merită o mama fericită. Chiar și atunci când îți este greu, când ai vrea să le poți cumpăra jucăria aia, când ai sau au nevoie de o pereche nouă de pantofi, când crezi că fericirea ta depindea de un bărbat, adu-ți aminte: ai ceea ce alții, poate, nu (mai) au. Viață. Și depinde doar de TINE ce faci cu ea.
*acest text a fost publicat initial aici