[R] Sunt cărți și sunt CĂRȚI.
Sunt cărți peste care treci zburând cu gândul, care au efect asupra ta cel mult până dai foaia și sunt acele cărți care îți redefinesc principii, învățături sau concluzii despre viață. La acestea din urmă te întorci atunci când ai nevoie, le păstrezi aproape și le deschizi întâmplător doar ca să vezi ce rânduri magice îți sunt rezervate pentru momentul respectiv.
Am primit Puterea Prezentului la momentul potrivit. Experiența operației pe creier lăsase deja urme majore asupra mea. Citisem Șlefuitorul de Diamante așa că aveam deja o oarecare idee despre conștientizare sau starea de prezență.
Din prima jumătate a cărții nu am înțeles absolut nimic. Vorbea despre acest sine ca despre o entitate separată dar în același timp spunea că sinele nu e același lucru cu eu-ul, despre corp-durere, despre clipa de acum. M-am încăpățânat să o termin de citit. Pentru că nu era cartea aia clasică despre gândirea pozitivă, bla bla, ci vorbea despre cum să accepți dar să observi ceea ce se întâmplă. Perdeaua de nori s-a risipit abia spre finalul cărții, când am dat de un capitol care mi-a răspuns la întrebări pe care nici măcar nu conștientizasem că le am! Cum e posibil să găsești răspuns la întrebări care nu există?
Numai o situație-limită are potențialul de a sparge coaja dură a sinelui-fals și de a o forța să se abandoneze și astfel să își trezească conștiința. O situație limită apare atunci când, printr-un dezastru, o revoltă de proporții, o pierdere sau o suferință importantă, întreaga dvs. lume este distrusă și își pierde sensul. Este întâlnirea cu moartea, fizică sau psihologică. (…) Din cenușile vechii lumi poate lua naștere o lume nouă.
Renaștere este ceea ce consider că am trăit și eu. De aceea am tatuată pe braț o pasăre Phoenix.
Ori de câte ori apare un fel sau altul de dezastru sau situație care se înrăutățește extrem de mult-boală, handicap, pierderea casei sau a averii ori a unei identități sociale, ruperea unei relații personale, moartea sau suferința unei persoane apropiate sau chiar iminența propriei morți – gândiți-vă că mai există o perspectivă, că sunteți la un pas de un lucru incredibil: o transformare alchimică completă a metalului obișnuit de durere și suferință în aur. Acesta este pasul numit abandonare.
Nu vreau să spun că veți fi fericit în asemenea situații. Nu veți fi. Dar frica și durerea se vor transforma în pace interioară și liniște (…). Este <pacea lui Dumnezeu care depășește orice înțelegere>. Comparativ cu ea, fericirea este un lucru destul de superficial.
Rândurile astea au fost pentru mine o oglindă. Pentru că răspunsul meu la întrebarile “Cum ești? Cum te simți?” pe care mi le adresau toți, era “Împăcată”. Trăiam o stare de liniște și pace interioară. Mă simțeam împăcată cu mine și cu deciziile pe care le-am luat, chiar dacă a trebuit să explic asta de multe ori celor care nu înțelegeau de ce am luat anumite hotărâri. Dar nimeni nu părea să înțeleagă despre ce vorbesc. La un moment dat, recunosc, m-am gândit că poate am luat-o razna și că trăiesc un șoc post-traumatic (ceea ce rămâne încă o variantă plauzibilă). Dar chiar și cu aceste gânduri, starea de pace interioară continua. Fericirea era o chestie destul de ambiguă. Adică da, eram fericită. Dar asta era undeva în plan secundar. Cel mai pregnant sentiment era cel de pace interioară.
Îmi plac cărțile tipărite, nu e-book-urile. Subliniez toate rândurile care îmi plac sau care au pentru mine o însemnătate anume. Îmi place mirosul paginilor și îmi place să simt hârtia între degete. Ce mă fascinează la Puterea Prezentului este că de fiecare dată când am recitit-o am găsit alte și alte rânduri, fragmente pe care le-am evidențiat. La fiecare reluare descopăr idei noi, ascunse poate, care la momentul citirii anterioare nu îmi spuneau nimic. Depinde, presupun, de starea interioară pe care o am de fiecare dată.
Ce am învățat?
Că tot ce avem este clipa de ACUM. Până când termini de rostit cuvântul ACUM, a trecut deja, face parte din trecut. Nu îți mai aparține. De aceea este atât de prețios. Oprește-te ACUM din citit, ridică ochii din ecran. Privește. Oamenii, obiectele, acțiunile lor. Conștientizează totul. Concentrează-te asupra ta. Concentrează-te asupra respirației tale. Apreciază tot ceea ce vezi. Pentru ca ai norocul să poți face asta.
Că puterea ne aparține. Puterea conștientizării, puterea schimbării, puterea asumării.
Când vă exprimați cu voce tare nemulțumirea, dețineți controlul. Deci, schimbați situația printr-o acțiune sau exprimându-vă nemulțumirea, dacă este necesar și posibil; ieșiți din situație sau acceptați-o. Orice alt comportament aparține anormalității.
Dacă descoperiți că pentru dvs. este intolerabil să vă aflați “aici și acum” și că acest fapt vă face nefericit, aveți trei posibilități: să ieșiți din situație, să o schimbați sau să o acceptați complet. Dacă doriți să vă asumați responsabilitatea pentru viața dumneavoastră, trebuie să alegeți una dintre aceste trei posibilități și trebuie să faceți acest lucru chiar acum. Iar apoi să acceptați consecințele. Fără scuze. Fără negativism. Fără poluare psihică.
Orice acțiune este mai bună decât lipsa acțiunii, mai ales dacă ați fost blocat într-o situație nefericită mult timp. Dacă este vorba de o greșeală, cel puțin învățați ceva, astfel încât cazul respectiv să nu mai fie o greșeală. Dacă rămâneți blocat, nu învățați nimic. Frica vă împiedică să treceți la fapte? Recunoașteți frica, observați-o, îndreptându-vă atenția asupra ei, fiți complet prezent. Aceasta va distruge legătura dintre frică și gândirea dvs. Nu lăsați frica să vă inunde mintea.
Că iertarea ne vindecă și ne permite să evoluăm.
Mintea nu poate ierta. Numai dvs. puteți.
Că lucrurile sunt așa cum le facem noi să fie.
Felul în care percepeți lumea este o reflectare a stării dvs. de conștiință. În fiecare moment, conștiința dvs. creează lumea în care trăiți.
Nu te lăsa păcălit(ă) de cuvintele dezvoltare spirituală de pe copertă. Nu te lăsa descurajat(ă) dacă la început nu ai să înțelegi mare lucru din ce scrie în carte. Continuă până când vei descoperi rândurile alea care vor îți vor vibra în suflet. Care vor fi cheia întregului mesaj al cărții. Care îți vor oglindi părți ale vieții tale pe care, poate, nu ai avut curaj încă să le recunoști nici față de tine.
Ce faci dacă citești totuși cartea și nu rezonează absolut deloc cu tine? Mergi mai departe. Îți vei aminti despre cartea asta atunci când vei avea nevoie de ea în viața ta.
Cu drag,
Roxana