15 minute

[R] Pe 28 Ianuarie 2017, seful meu a murit brusc. A fost un soc imens pentru toata lumea, in primul rand pentru ca nu avea nicio problema medicala si in al doilea rand pentru ca el a fost cel care ne-a format pe toti si cel care conducea direct echipa de peste 5.500 de oameni. Eu m-am gandit instantaneu ca daca el, fara nicio problema medicala, a patit asta, what about me?! La problemele mele de sanatate?! El sa pateasca asta si eu …. De ce el si nu eu?!

Marian a fost refugiul meu in zilele alea, cred ca e prima persoana careia i-am si scris imediat cum am aflat. Apoi, in urmatoarele 3 zile pana la inmormantare, imi scria mai mereu si verifica daca sunt ok, daca am mancat, daca am nevoie de ceva. 
Seara, dupa ce am venit de la inmormantare, m-am asezat in pat si brusc i-am scris:

– Cand ne vedem?

Nu stiu nici acum exact de ce am facut asta, avand in vedere ca nu se pusese vreodata problema sa ne vedem. Si pana in momentul ala nici nu imi dorisem. Cred ca a avut legatura cu faptul ca am inteles ca acum suntem si maine poate nu, asa ca nu ar trebui sa irosim nicio clipa in a ne bucura de lucrurile sau de oamenii care ne fac bine.

Seen. Marian Hurducas was active 1 minute ago. 
??? Panica, panica, panica! Esti tuta, Roxano?! De ce ai facut asta?! Hai, gaseste ceva scuze credibile pentru cand iti va spune ca nu in 3,2,1:

– Hahahaha, scuze, vorbeam cu fetele!

– Scuze, nu tie am vrut sa iti scriu.

– Nu? Chicken!

15 minute! Cincisprezece minute i-a luat sa raspunda, timp in care am regretat, recunosc, ca mi-au luat-o inainte degetele pe tastatura:

– Cand vrei sa ne vedem?

– Saptamana viitoare?

– Ok.

Maine se implineste anul si inca nu l-am iertat pentru stresul din alea 15 (cincisprezece, da? Cincisprezece!) minute.

*acest text a fost publicat initial pe Familia Netraditionala.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *