13 Octombrie 2015

[R] 13 Octombrie 2015. Am programare la un RMN cerebral. Dupa ce mi-am exasperat medicul cardiolog cu “Ma doare capul. Da’ pe mine ma doare capul. Iar ma doare capul”, m-a trimis la neurolog. Pentru ca sunt hipertensiva si incerca sa imi dozeze tratamentul, de 2 luni eram in pauza de medicamente si analize. Dureri de cap aveam zilnic de ani intregi, insa niciodata medicii nu au identificat cauza.

Fac RMNul dar nu citesc interpretarea. Abia dupa doua saptamani ma duc ca o floricica inapoi la neurologie. O vad cum i se schimba expresia fetei in timp ce citeste. Si imi explica: exista o suspiciune de anevrism cerebral, trebuie sa discut cu un neurochirurg.

– Cel mai probabil nu se va confirma, nu va faceti griji. Sunteti tanara (avem 32 de ani), fara antecedente in familie.

“Anevrismul cerebral reprezinta dilatarea unei porțiuni dintr-un vas de sange (si umflarea zonei respective), ce apare ca urmare a slabirii peretului acestuia. Ruperea produce hemoragie subarahnoidiana anevrismala. O astfel de hemoragie subarahnoidiana se manifesta printr-o cefalee extrem de violenta, descrisa de pacient ca cea mai puternica durere de cap din viața sa. Poate fi asociata cu o pierdere a cunoștintei pentru cateva minute sau chiar mai mult. Pot fi prezente crize de epilepsie, deficite neurologice, meningism și coma. 20% dintre pacientii care sufera o ruptura anevrismala decedeaza inainte sa ajunga la spital, iar 20-40% decedeaza in ciuda celui mai bun tratament posibil, incluzand tratamentul chirurgical si de reanimare.”

Nu am mers la un neurochirurg ci la TREI, toti de renume. Am apelat inclusiv la servicii de “second opinion”. Unul dintre ei nici nu m-a primit la consultatie. Asa e procedura. Am trimis toate documentele pe email si m-a sunat asistenta dansului sa imi spuna sa stau linistita, “domnul doctor a spus ca este o variatiune a normalului, asa este vena dumneavoastra.”. Fiecare medic imi spunea acelasi lucru:

– Stati linistita, sunteti tanara (32 de ani), fara antecedente in familie.

Ceilalti 2 medici mi-au spus la randul lor ca cel mai probabil nu se va confirma, dar ca daca vreau, pentru linistea mea sufleteasca, sa fac si un computer tomograf cu substanta de contrast. Ceva nu m-a lasat sa ma linistesc. L-am facut. Anevrismul a fost confirmat. Nu am cum sa uit privirea primului neurochirurg care ma astepta dupa CT, fusese deja anuntat de la Radiologie. Cu nici 2 saptamani in urma imi spunea sa stau linistita, ca sunt tanara si …

– Nici nu stiu ce sa va spun …. Haideti sa vorbim despre optiuni. Prima este interventia chirurgicala clasica: se decupeaza cutia craniana, se ridica creierul, se prind doua cleme metalice pe anevrism, pentru a se necroza. Recuperarea este de durata, pana la 6 luni. A doua varianta este embolizarea. Se intra cu un cateter prin artera femurala, se ajunge la anevrism, se umple cu niste coilsuri, adica niste fire foarte subtiri de platina. In cazul anevrismelor cu baza larga, se plaseaza un stent pe artera pentru a tine coilsurile in dilatatia anevrismala (dap, am si de-asta.) Un singur medic face aceasta interventie si costa 15.000 de euro. Mai intai insa trebuie sa vedem daca aceasta a doua optiune este posibila in cazul dvs, daca medicul poate ajunge astfel la anevrism.

Am iesit din cabinet si m-am asezat pe un scaun de pe hol. Eram singura si imi amintesc foarte clar ca mi se taiasera picioarele. Nu imi amintesc drumul spre casa. In urmatoarele 2 luni, pana la interventie, intrasem intr-o stare de soc. Vedeam si auzeam, conversam, insa ma izolasem intr-o bula. Eram atat de speriata de faptul ca anevrismul se poate rupe in orice moment ca imi era teama sa stranut si nu voiam sa ma urc la volan cu copiii in masina, pentru ca daca se rupea atunci, le puneam viata in pericol. Totul in jurul meu se desfasura cu viteza, ii vedeam vorbind cu mine insa in bula mea era complet liniste. Imi era al dracului de frica insa nu puteam rosti asta, era ca si cum maxilarul imi era inclestat.

Durerile de cap nu aveau nicio legatura cu anevrismul, au disparut in momentul in care in tratamentul pt hipertensiune a aparut un medicament betablocant. Insa ele au fost cele care m-au trimis la neurologie. Si asa am dat peste anevrismul acesta care este asimptomatic. Stii ca l-ai avut abia dupa ce s-a rupt.

O parte dintre voi imi stiti povestea. De ce continui sa o spun? Pentru ca nu ma deranjeaza sa plictisesc 10,20 sau 50 de oameni daca ajut unul singur. Nu ignorati semnele. Daca va doare ceva, investigati! Daca intuitia va spune ca parerea unui medic nu e ok, insistati. Mergeti la inca unul si inca unul.

Aveti incredere in intuitia voastra! 😊

 

 

 

 

*acest text a fost publicat initial aici.

One comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *