Viata cu ochelari

[R] De cand s-a nascut, un ochi de-al Marei se vedea in poze fugit de-acasa. Recunosc ca nu am dat importanta si m-am asteptat, cumva, sa se rezolve de la sine. Cred ca m-am bazat si pe faptul ca desi au vazut-o mai multi pediatrii in 4 ani, niciunul nu mi-a atras atentia ca trebuie sa merg cu ea la oftalmologie.

Cand a aparut Marian in viata noastra, mi-a repetat de cateva ori ca trebuie dusa la doctor. I-am facut programare si dupa vreo 2 tentative, a mers cu tatal ei la consultatie. Primul diagnostic a fost oarecum diferit, la al doilea a aparut cuvantul “miopie”.

In prima seara dupa ce a inceput sa poarte ochelari, am plans cateva ore ?. Mara nu era acasa dar aveam poza cu ea si noul accesoriu. Poate parea stupid insa imi era foarte mila de ea… In plus, mi-am reprosat si continui sa imi reprosez foarte mult ca nu am dus-o mai devreme la doctor.

A inceput sa ii poarte prin Iulie, urmatorul control e in Ianuarie 2018. Are -2.75 la un ochi si -1.25 la celalalt si se vede foarte clar cum ochelarii o ajuta. Biata de ea intra in pereti si se impiedica, iar eu o certam ca e neatenta. Dar ea nu vedea. Si mai da-i o tura de plans si invinovatire, Roxano! ?

Nu stiu care e concluzia. Uneori imi e dor sa o vad fara ochelari. Apoi o aud cum ii cere singura ca sa vada mai bine. Si mi se pare cea mai draguta ochelarista din lume.

 

*acest text a fost publicat initial aici

One comment

Leave a Reply to Claudia Ps. Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *