Mi-a fost frica

[R] 10 august 2003. “Hm, un copil cu copil! Cate n-am vazut de-astea.” Renumita doamna doctor pediatru isi da ochii peste cap si iese din salon. Mi-a fost frica. Nu ca nu ma voi descurca, ci ca lumea ma va judeca iar Marc va simti asta.

10 august 2017. Marc este pe un drum atat de bun incat imi e frica. Poate ca nu sunt inca pregatita sa accept ca maine-poimaine devine barbat.

Am simtit de multe ori frica in cei 14 ani care au trecut de la acel prim moment in care asistenta mi l-a adus pe Fido Dido in locul bebelusului blond, cu pielea alba si ochii albastri la care ma asteptam eu. Cred ca vazusem prea multe reclame Johnson&Johnson. ?

Mi-a fost frica de fiecare data cand am decis sa nu raman intr-o relatie care nu functiona.

Mi-a fost frica de fiecare data cand am prezentat copiilor noul barbat din viata mea.

Mi-a fost frica atunci cand nu stiam daca ma voi descurca cu toate responsabilitatile.

Mi-a fost frica de judecata lui Marc. Daca peste ani, cand va intelege, o sa ma judece pentru alegerile pe care le-am facut? Daca imi va reprosa ca viata lui e asa cum e si nu altfel, pentru ca eu am ales ce am ales ?

Mi-a fost frica in ziua operatiei de embolizare. Cea mai teribila frica pe care am simtit-o in viata mea. Mi se inclestase maxilarul, nu cred ca am scos 2 fraze toata ziua. Am facut un atac de panica de toata frumusetea, incat au fost nevoiti sa ma tina si sa ma adoarma inainte sa ma intinda pe masa. 3 luni mai tarziu, la angiografia de control, asistentul de sala, cand m-a vazut mi-a spus “Doamna, va rog frumos, incercati ca de data aceasta sa ramaneti calma.” Imi venea sa intru in pamant de rusine. ?

Mi-a fost frica atunci pentru copiii mei, nu pentru mine. De altfel stiu ca toti parintii simt asta, imediat dupa aparitia prichindeilor, nu mai este despre noi, e despre ei.

Mi-a fost frica inaintea unei discutii importante pe care am avut-o cu Marc acum cateva zile.

Mi-a fost frica inaintea fiecarei anestezii generale, vreo 4 pana acum.

Imi este frica de lipsa sanatatii. A mea, a lor, a lui, a familiei mele, a celor dragi mie.

Imi este frica de lucruri pe care simt ca nu le pot controla.

Cumva, pentru mine frica este constructiva. Nu ma opreste, ci ma impinge sa fac mai repede lucrul pe care il am de facut, ca sa scap de el si sa pot merge mai departe.

Cu totii avem frici. Mai mici, mai mari. Justificate sau mai putin. Important este sa transformam aceasta frica in oportunitate si sa nu ii permitem sa ne controleze. Noi trebuie sa stapanim frica, nu ea pe noi.

Nu imi este frica de esec. Asta ii spun mai mereu lui Marc, ca trebuie sa incerce pentru a afla daca functioneaza sau nu. Sa nu ii fie frica, esecul e bun si el. Descoperi cel putin o modalitate prin care nu merge ceea ce vrei tu sa mearga.

Tie de ce iti este frica ?

*acest text a fost publicat initial aici 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *