Mama la 19 ani

[R] Mi s-a spus, nu de putine ori, ca am fost curajoasa sa fac un copil la 19-20 de ani. Ummm, nu am fost curajoasa ci doar foarte naiva ?. Cu “inocenta” varstei respective mi-am asumat responsabilitati despre care nu stiam ce inseamna.

Au trecut 14 ani de la acel moment si nu imi incap in piele de mandrie cand vad la ce a dus naivitatea mea. Am crescut impreuna cu Marc, la propriu. L-am crescut cum am stiut eu mai bine. Uitandu-ma in urma imi dau seama ca am facut multe greseli. Greseli pe care acum incerc sa nu le repet si cu Mara. Cu ea fac altele ?.

Imi este greu sa ii explic de ce, de exemplu, cu el am fost un mic general care mergea pana in panzele albe cu decizia luata iar cu Mara sunt mai dispusa la compromisuri. Il vad ca uneori e nedumerit de diferentele-mi de comportament. Si imi este teama ca la un moment dat imi va reprosa asta. Dar poate citeste ce scriu eu aici si o sa fie mai bland ?. Diferentele nu sunt intre el si Mara. Diferentele sunt intre Roxana care l-a crescut pe el si Roxana care o creste pe Mara. Ultimii 4 ani s-au suprapus in educatia lor dar ultimii aproape 2 ani, cei de dupa operatie, au fost cei in care totul s-a schimbat, inclusiv modul meu de a-i educa.

Poate ca uneori ne judecam parintii. Poate ca si copiii nostri ne vor judeca pe noi. Dar cu totii am facut ce am stiut mai bine la momentele respective. Ca dupa ani si ani lucrurile se vad altfel este datorita evolutiei. A lumii, a mea, a ta.

Iarta-ma, Mark, pentru orice am facut gresit. Promit sa incerc sa nu mai repet nicio greseala. Probabil voi face altele noi, dar deh, asta fac parintii. Cresc pui de om asa cum stiu ei mai bine.

PS: Si ca tot veni vorba despre dragoste si eforturi, apuca-te de strans banii pt Mac-ul ala. Zau ca te iubesc de mor, dar Mosul nu il va aduce. Va trebui sa muncesti pentru el.

xoxo,

Ma-ta ?

*acest text a fost scris initial aici

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *