Marian si Marc

[M] A fost odată ca niciodată un workaholic de 30 de ani care brusc, și literalmente peste noapte, s-a schimbat după un lung proces de introspecție în care și-a reevaluat ultimii ani din viață. Nu oricum, ci făcând slalom printre episoade de depresie. Atunci, în momentul ăla de clișeică revelație, a tras linie și și-a dat astfel seama că viața pe care o avea nu-i nici pe departe aia pe care și-o dorea. Inițial credea că-și trăieste visul, business-ul pe care-l începuse pe la 25-26 de ani se dubla de la an la an, muncea între 14 și 16 ore pe zi, totul era în parametri trasați de lumea modernă. Ce dracu-i putea lipsi? Ei bine, a realizat că nici nu știa dacă a avut vreodată vreun vis, că ultimii ani sunt în ceață și că tot ce-și amintește din ei sunt pereții biroului. Fără prea multe explicații, și-a împachetat trecutul și a luat decizii radicale care încă sunt un mister inclusiv pentru apropiați. Într-o luna a făcut pentru el cât nu a făcut în 30 de ani, ba chiar s-a mutat în alt oraș, într-un mediu total necunoscut. Și-a dat restart și e foarte împăcat cu asta.

Pe scurt, cam asta este povestea mea. Am vorbit despre mine la persoana a treia pentru că așa îl percep pe Marian de acum aproape un an. Cu o altă ocazie, o să detaliez.

Când am cunoscut-o pe Roxana știam că are doi copii. Și cu toate că acest cuvânt “copii” îmi provoca de-a dreptul repulsie, nu am văzut niciodată un motiv de fugă. Ciudat, right? Singura mea problemă care apăruse după ce mi-am dat restartul era dacă o să fiu acceptat de ei și dacă o să mă descurc măcar atât cât să putem interacționa pentru lucruri basic. Nu știam nimic despre copii, dar fix copiii m-au învățat că nu știu nimic nici despre adulți. I-am subestimat. Naturalețea cu care ei m-au adoptat e încă un subiect la care revin periodic. Da, eu sunt cel adoptat în această familie și sunt extrem de recunoscător pentru toate câte mi-au fost oferite necondiționat.

Marc este cel care mi-a dat cele mai multe lecții până acum. Marc este excepțional! Mi-a devenit cel mai bun prieten, cel mai bun partener de dezbateri și e exemplul meu preferat pe care îl dau când vorbesc despre adolescenți. Marc m-a învățat ce înseamnă acceptarea, răbdarea – de care Mara profită din plin, naturalețea, normalitatea temerilor pe care le avem, aprecierea, suportul sau bucuria lucrurilor pe care le consideram mărunte. Marc mi-a amintit de mine. În el l-am regăsit pe Marian de la 14 ani și lucrul ăsta mă fascinează zilnic.

Marc face astăzi 14 ani. E ziua lui. Încearcă să mă învețe importanța zilei tale de naștere și o să reușească, dar până atunci o să mă bucur cu el de ziua asta din plin.

Azi e despre Marc! La mulți ani, dude! Love you!

*acest text a fost scris initial aici

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *