[R] Primul lucru pe care l-am făcut în dimineața zilei de 1 decembrie 2019? Am deschis frigiderul, am luat cele două sticle de vin desfăcute, unul roșu și unul rose, și le-am vărsat în chiuvetă. Nu era prima oară când îmi propuneam ca de mâine să nu mai beau. Doar că mă ținea până a doua zi seara, când ajungeam iar acasă obosită, stresată și aveam nevoie de puțină relaxare. Iar relaxarea este fix efectul pe care l-am regăsit mereu în pahar.
Îmi plac băuturile care nu sunt dulci. Și tari. Adică vodcă sau gin. Vinul îmi crește tensiunea și mă ia durerea de cap, berea mă balonează și mă trimite la baie. Beau vin doar când am nevoie de ceva soft. Dacă nu le amestec, rezist foarte bine la băutură.
Alcoolul a fost mereu prezent in viața mea. Imaginea lui JR Ewing cu paharul ăla de whisky mi-a cam marcat copilăria. Mi s-a părut cea mai tare chestie evăr, iar acum am 3 seturi de pahare cu sticlă și dop de cristal.
Da, am înțeles cum e cu familiaritatea. Dar când am trecut de la asta la automatism? Nu știu.
Mi-e poftă au fost cuvintele pe care mi le-am spus de foarte multe ori. Am nevoie să mă relaxez. Am avut o zi grea.
De 3 sau 4 ori pe drumul către ședința de terapie mi-am propus să deschid subiectul. Dar când intram pe ușă, mi se părea cea mai mare prostie pe care o puteam spune. Și nu o mai făceam.
Obiceiul de a bea ceva rapid odată ajunsă acasă, pentru relaxare, a apărut acum vreo 7-8 ani. Iar după paharul de relaxare, mai urma unul, pentru pofta de mâncare. De cele mai multe ori, încă unul, de relaxare la film.
Am început să mă gândesc serios la obiceiul pe care mi-l formasem anul trecut.
Au fost mai multe etape în tot procesul.
Prima a fost că odată ivit gândul, am început să fiu atentă la ce simt când și după ce beam ceva. Mai întâi apărea sentimentul de relaxare și ușurare, o senzație foarte plăcută, care merita cam tot ce urma. După, mă lovea oboseala, urmată de iritare, nervi și lipsa răbdării (pentru că sunt obosită, mă gândeam). Iar după aceea, somn. Cel mai tare mă enerva starea de iritabilitate, pe care nu o puteam controla. Nu mai aveam răbdare cu copiii, deși făceam eforturi. Nu conta dacă beam un pahar sau mai multe, efectul era același.
Apoi, prietena mea, anxietatea, a sunat alarma. De câteva luni m-am lăsat de fumat din același motiv, deși fumam 2-3 țigări ușoare zilnic. Gândul că alcoolul îmi pune viața în pericol a fost cel care m-a determinat să iau măsuri.
Un alt pas a fost că l-am văzut pe Marian renunțând fără probleme, în momentul în care a intrat pe dietă, ca parte a antrenamentelor. Mă simțeam aiurea că eu nu aveam ambiția necesară sau puterea să fac asta.
Iar declicul final l-a produs un serial, pe care l-am urmărit recent. Personajul principal feminin ajungea seara acasă și din cauza stresului, bea. Vodcă. O relaxa. A spus că e alcoolică, în timp ce eu am oscilat mereu între mi-e poftă și merit o recompensă după o zi grea.
Primul lucru pe care l-am făcut în dimineața zilei de 1 decembrie 2019? Am deschis frigiderul, am luat cele două sticle de vin desfăcute, unul roșu și unul rose, și le-am vărsat în chiuvetă. Apoi nu am mai băut.
În primele 3-4 zile, pe măsură ce se apropia seara, pofta resimțită era foarte puternică.
Pe 5 decembrie am fost la o aniversare și am primit un pahar de șampanie, pe care l-am băut fără să îmi dau seama. Când am înțeles că băusem, era gol. M-a luat amețeala instantaneu, autosugestie, mai mult ca sigur. Am fost dezamăgită de mine dar mi-am spus că nu mă pot lăsa învinsă de o greșeală și că trebuie să continui.
Astăzi, când scriu textul ăsta, este 9 decembrie. Simt că am depășit perioada critică dar simt și că pot eșua în orice moment. Se apropie sărbătorile de iarnă, mesele cu mulți oameni, mâncare și… băutură. Nu sunt sigură că am să reușesc.
Nu știu nici când am să public textul ăsta. Dar am să îl continui ca pe un jurnal.
12 ianuarie 2020: Nu doar că am trecut peste perioada sărbătorilor fără să mă ating de alcool, dar am depășit și perioada de poftă intensă. Tentația a fost mare, mai ales la mesele de sărbători, cu oameni mulți, abundență de mâncare și băutură. De câteva ori am vrut să iau o pauză de la embargo și sa îl reiau după sărbători. Nu știu cum, dar de data asta ambiția a fost mai mare și am reușit să nu. De fiecare dată după aceste momente, fie la câteva ore după, fie a doua zi, am fost tare mândră de mine.
Fizic mă simt mai odihnită, mai ușoară, cu mai mult mai multă răbdare. Deși de câteva ori m-am supărat pe ceva chestii și m-am gândit că un pahar de tărie m-ar ajuta să mă relaxez, per total, mă simt eu mai relaxată.
Concluzionând, 4 etape au fost cele mai grele în tot procesul:
- Să conștientizez că am o problemă.
- Să iau decizia de a mă opri și să fac ceva în sensul ăsta.
- Să rezist tentațiilor și minții mele care mă sabota și găsea tot felul de scuze ca să îmi încalc promisiunea.
- Să înțeleg că pot obține relaxarea și distracția și fără un pahar care să mă ajute.
30 ianuarie 2020: Poftele, tentațiile și iritabilitatea au dispărut complet. Mă simt foarte bine fizic și singura mea dilemă este de ce am așteptat atât de mult până să o fac?!
Dacă eu am putut, și tu poți.
Cu drag,
Roxana
La mine era un singur pahar de cocktail (tarie plus suc) pe seara. Dar in fiecare seara. Exact cum spui, dupa o zi de munca, ma relaxa. Mi-am dat seama ca nu e ok intr-o seara cand am ramas fara alcool si a trebuit sa ma duc sa iau pt ca nu puteam sta fara paharul ala. M-am lasat cand am ramas insarcinata si se pare ca se poate trai si fara cocktail :)) acum abia astept sa termin de alaptat ca sa beau un mojito la o terasa, dar nu o sa mai tin alcool in casa cu siguranta.
<3
Felicitari! Fii tare, poti continua!
La mine in familie, bautura era o mandrie, un semn de putere, daca beai apa la petrecere erai considerat fraier🙄
Poate si de aia nu prea beau apa, pur si simplu rezist, nu mi-e sete, dar mai intervine ratiunea si imi aduc aminte ca trebuie sa imi hidratez corpul.
Apoi in perioada 16 – 30+ ani tot asa ma consideram “tare la bautura”, fie ca ieseam in oras sau ma relaxam seara cu o bere sau un pahar de ceva. Intr-o perioada mai neagra chiar o dadeam pe tarie in fiecare seara, ca sa-mi amortesc simturile si suferinta. Apoi am realizat ca am o problema, nu este normal sa bei in fiecare zi. Am reusit sa trec peste asta cand am ramas insarcinata, decembrie 2017, si de atunci doar gust ocazional, un pahar de vin sau de bere, cu sentimentul de vina aferent. Acum am al 2-lea copil si inca alaptez, deci mai dureaza pauza mea, dar e bine ca am constientizat ca nu e asa o mandrie sa bei.
Privesc partea pozitiva: adio mahmureli! 😁
<3
Eu am renuntat la fumat. Am 3 saptamani si 2 zile de cand nu mai fumez, dupa o perioada de 9/10 ani ca fumatoare. Ce m-a determinat au fost sanatatea, oamenii din jur care fumau de o viata si aveau multe probleme palpabile din cauza aceasta, intrebarea “la ce ma ajuta” si prietenul meu care, dupa 5 ani de la renuntare, s-a reapucat si a renuntat fara regrete dupa vreo 2 luni, cu ideea ca nu vrea sa arunce 5 ani pe fereastra. Si acum sunt nefumătoare. Desi e greu, nu imi regret alegerea.
[R] Keep up the good work! Deși nu e ușor, o facem pentru sănătatea noastră. 🙂