Viata cu ochelari

[R] De cand s-a nascut, un ochi de-al Marei se vedea in poze fugit de-acasa. Recunosc ca nu am dat importanta si m-am asteptat, cumva, sa se rezolve de la sine. Cred ca m-am bazat si pe faptul ca desi au vazut-o mai multi pediatrii in 4 ani, niciunul nu mi-a atras atentia ca trebuie sa merg cu ea la oftalmologie.

Cand a aparut Marian in viata noastra, mi-a repetat de cateva ori ca trebuie dusa la doctor. I-am facut programare si dupa vreo 2 tentative, a mers cu tatal ei la consultatie. Primul diagnostic a fost oarecum diferit, la al doilea a aparut cuvantul “miopie”.

In prima seara dupa ce a inceput sa poarte ochelari, am plans cateva ore 🙄. Mara nu era acasa dar aveam poza cu ea si noul accesoriu. Poate parea stupid insa imi era foarte mila de ea… In plus, mi-am reprosat si continui sa imi reprosez foarte mult ca nu am dus-o mai devreme la doctor.

A inceput sa ii poarte prin Iulie, urmatorul control e in Ianuarie 2018. Are -2.75 la un ochi si -1.25 la celalalt si se vede foarte clar cum ochelarii o ajuta. Biata de ea intra in pereti si se impiedica, iar eu o certam ca e neatenta. Dar ea nu vedea. Si mai da-i o tura de plans si invinovatire, Roxano! 🙁

Nu stiu care e concluzia. Uneori imi e dor sa o vad fara ochelari. Apoi o aud cum ii cere singura ca sa vada mai bine. Si mi se pare cea mai draguta ochelarista din lume.

 

*acest text a fost publicat initial aici

One comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *