Viața mea perfectă nu e perfectă

Salutare! 

Dacă citești asta, știi deja povestea Familiei Netradiționale. Suntem un cuplu de 3 ani și-un pic, creștem împreună 2 copii, unul de aproape 17 și unul de 7, ne-am mutat acum 2 ani la casă, suntem oameni de marketing și comunicare, mi-am dat demisia după 14 ani din poziția de director de marketing&PR al companiei lider de piață în curierat și de aproape 2 săptămâni am adoptat cel de-al patrulea animal de pe stradă: Câine, Pisică, Pisicuță și Pătrățel, în ordinea sosirii și a numerelor de pe tricou. 

De ce scriu rândurile astea? Pentru că primim foarte mult feedback pozitiv. 😀 

Nu mă înțelegeți greșit! E foarte mișto să primești feedback, mai ales dacă e pozitiv, e foarte mișto ca oamenii să te aprecieze, să îți spună ce le place, de ce, să te încurajeze. Dar nu aș vrea ca cei care sunt alături de noi pe pagina de Facebook și pe stories în Instagram să rămână cu senzația că viața noastră este perfectă. Sau, mai ales, ușoară.

Băi, e al dracului de greu! Am zile și nopți în care plâng de epuizare și de frustrare, zile și nopți în care mă simt efectiv copleșită de responsabilități! Mai zic o dată: copleșită de responsabilități! Îmi e dor ca prima mea grijă când mă trezesc dimineața să fie cu ce mă îmbrac și dacă îmi pun tocuri sau nu. 

Când sună alarma la telefon, prima care sare pe mine e Pisicuță, cerșind dragoste și alintări. După câteva secunde apare Câine, iar eu mângâi la două mâini, de cele mai multe ori cu ochii încă închiși, încercând să mă păcălesc că mai dorm puțin. Mă duc la baie, dar la ieșire cele două mă așteaptă aliniate în fața ușii. Cobor, îi dau drumul afară lui Câine. Pornesc espressorul. Le pun tuturor boabe și apă proaspătă în castronele, curăț litiera, pregătesc cafelele, intră Câine, îmi iau medicamentele de hipertensiune și alergii, beau o gură de cafea, i-o duc și lui Marian pe a lui, mă îmbrac cu ce-mi pică la îndemână. În zilele cu școală, s-a făcut deja 7. Acum, ora 8, pentru că la summer school intră mai târziu. O trezesc pe Mara cu tot ritualul aferent, ceea ce mai durează 40-45 de minute. În ultimele 10 zile, printre toate activitățile de mai sus, inserați-le în mod repetat și pe acestea: șterg bălți de pipi, dezinfectez cu spirt, salvez diverse obiecte de și dintre dinții lui Pătrățel, de la încălțăminte la picioarele cuiva de prin casă. 

Ce v-am citit mai sus sunt taskurile primelor 2 ore ale zilei. Pentru restul 15-16 ore nu vă mai zic, vă închipuiți voi. Curățenie (aspir zilnic), mâncare, copii, animale, job. 

Mă doboară oboseala de pe la ora 17-18. Și nu mai am răbdare. Sunt nervoasă și abia aștept să mă trântesc pe canapea, sa nu fac nimic. Ceea ce se întâmplă, de obicei, pe la 23-23:30, după ce adoarme Mara. 

Mi-ați spus de atâtea ori cum reușești să le faci pe toate?!. Dar cine a zis că reușesc?! Încerc să fac tot ce am de făcut pentru că toate lucrurile astea sunt pentru mine responsabilități. Pur și simplu nu există varianta azi nu fac nimic, că n-am chef. Animalele, casa, copiii, jobul = sunt toate acolo și au nevoie de mine. 

În caz că nu v-am demoralizat suficient de mult încât să vă fi oprit deja din citit, hai să vă zic de la ce idee am început să aștern pe “hârtie“ gândurile astea. 

Noi facem ca toate astea să pară ușoare și distractive! Relatăm frânturi de viața noastră, pe care le decupăm din contextul cotidian și le expunem în social media. Înainte să o fac pentru voi, să știți că o fac pentru mine. Mă uit la stories peste zi și retrăiesc altfel întâmplările și momentele pe care în momentul relatării le simțeam ca pe o presiune, învăluită în trăirea momentului. Zâmbesc.

Dar ce vă rog eu, și repet chestia asta destul de des, este să vedeți dincolo de it’s all fun&games din social media. It’s not! It’s real fucking life! Și e grea, e complexă și complicată, e cu sentimente, cu oameni, cu adolescenți și trăirile lor, cu copii care se împart între părinți, cu dureri, cu un cuplu care de multe ori își vede povestea de dragoste căzând pe locul 14, după toate celelalte responsabilități și taskuri, e cu oameni care se caută constant și încearcă să rămână conectați unul la celălalt și la poveste. 

În casa noastră e haos! HA-OS! Animele care se aleargă, se bat, Mara țipă și sare pe canapele că o mușcă Pătrățel, totul e un haos generalizat! Ceea ce pentru mine, om ușor obsedat de ordine, curățenie și toate la locul lor, e foarte greu de gestionat la nivel emoțional. Pentru că iau haosul ăsta asupra mea și mi-l asum, apoi mă învinovățesc pentru el: nu fac destul, nu reușesc să țin pasul, nu sunt suficient de bună. 

Păi cin’ te-a pus?! Eu! Eu m-am pus! Eu am făcut toate alegerile care țineau de mine și care m-au adus astăzi aici, scriind despre haosul din casa mea. Și nu regret nimic! De ce mă vait, atunci? Păi tocmai asta e, că nu mă vait! Ci vă spun adevărul fără filtre.

Iar adevărul este că lucrurile care se ni întâmplă nu se împart între bune și rele. Ele apar și există per se. Noi suntem cei care le dăm conotația de bune sau rele, binecuvântări sau tragedii, noroc sau ghinion, în funcție de ce simțim, trăim sau ne dorim noi la momentul respectiv! 

Viața mea poate că nu e perfectă. Dar o iubesc așa cum e, cu toate responsabilitățile, animalele, taskurile și pipiurile în care mai calc din când în când. 

Roxana

6 comments

  1. Mda…Am intrat de curand in postura de adult cu drepturi depline…Si-mi dau seama ca fericirea e formata din momente, dar viata nu e deloc usoara si frumosa…Doamne ajuta sa ramanem intregi la cap, caci uneori maa simt overwhelmed.
    Si e abia inceputul! :))

    1. [R] Exact, e abia începutul. Dar e o călătorie, singura pe care o avem, de altfel, așa că e musai să ne bucurăm de ea. 🙂

    1. [R] Am un Roomba, 2 apspiratoare cordless și unul tradițional. Roomba e ok dar nu ajunge peste tot, e mai mult așa, de chi-chi-fason 😀

  2. Viata tuturor ar fi perfecta cu vreo 1235786421 eur in conturi :)))dar, avand in vedere ca nu suntem niciunii bill gheitshi, ne multumim cu ce avem/putem, mna…
    In alta ordine de idei, YOU ARE NOT ALONE, ai scris exact gandurile mele, mai ales la partea cu invinovatirea😂🤦‍♀️ Va citesc/urmaresc de vreun an, cu drag si fun de fiecare data si vreau sa ti spun doar atat (Smiley o spune si cantat!!!): va fi bine! Intotdeauna, oricat de greu pare pe moment, va fi! E important sa nu te panichezi pe moment!😑
    I feel you!
    O mama de baiet cucuiet+ una bucata mâtz belit.

    1. [R] Ummmm, și eu am momente în care cred că soluția ar fi mai mulți bani. Dar apoi îmi dau seama că the bigger the money, the greater the problems. 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *